Hornarul Cri-Gri
Salutare la toata lumeaaaa........ sunt asa de fericit de-mi vine sa ma mazgalesc cu tot ce apuc in mana...da, da! vine acea perioada-n care eu sunt artistu'. De ce sunt asa de fericit? pentru ca ,asa cum mi-a fost promis, am primul meu prieten/personaj animat creat de tati pentru mine. E vorba despre Hornarul Cri-Gri. De ce Cri-Gri? Si de ce hornar? Cred in primul rand ca e greier si-mi place cum canta plus ca aduce noroc si-n al doilea rand pentru ca are ceva verdeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee.............. la palarie!
Deci Hornarul Cri-Gri sau mai bine Cri-Gri!:
Era intr-o dupa amiaza mai ploioasa decat celelalte si cum presiunea atmosferica era scazuta, toate fumurile ce ieseau din musuroaie, nu mai serpuiau lin in spre cer, ci se miscau ca un sarpe ametit in toate partile, ba in sus, ba in stanga si dreapata si mai apoi o luau in jos. Aveai impresia ca era o caracatita esuata pe mal adusa de valurile-nspumate. Cam toate musuroaiele aveau putine luminite unde, dupa vremea de afara sunt sigur ca la gura sobei unele furnici-bunicute cu nepoteii pe genunchi le spuneau povesti cu diferite personaje care mai de care mai fantastice. In josul unui deal mai mititel era un musuroi mai retras foarte greu de observat unde, asa cum stiu tot cei din colonia de musuroaie, locuiau doi frati. Unul, si cel mai mare, adica Cri-Mag, era responsabil cu cantaritul bucatelor, iar cel mai mic pe nume Cri-Gri avea ca meserie curatatul cosurilor de fum, adica era hornar. Viata lor era foarte linistita, fiecare cu ceea ce stia sa faca mai bine pentru a-si putea intretine viata si a pune la ciorap, adica sa faca economii, pentru a pleca intr-o alta colonie mai insorita, la sora lor cea mai mare ca plecase sa se marite dupa un greier care, la randul sau se ocupa cu curatatul cosurilor de fum. In fiecare miercuri cand venea posta era singurul moment in care puteai sa-i vezi pe fratii Gri (asa cum ii numea lumea-n sat) cu zambetul pe buze. De multe ori Cri-Mag chiar isi arunca caciulita-n sus de bucurie. Pentru cei doi frati era destul de greu sa-si indeplineasca visul pentru ca perioadele cu vreme mai rece erau destul de rare si foarte scurte, in care locuitorii coloniei de musuroaie foloseau sobele, drept ca prin urmare nu prea aveau ce sa curete, deci banii se strangeau foarte greu. Pana intr-o zi in care mare zarva-n sat cum ca in casa celui mai rau si avar carabus din sat a inceput sa iasa fum pe usa, geamuri, numai prin cosurile de fum nu. Lumea a inceput sa se sperie ca nu cumva musuroiul acelui carabus sa ia foc, si cum batea vantul sa nu se lege un foc in lant cu celelalte musuroaie. Acestea, spre nefericirea insectelor erau destul de saracute, facute fiecare dupa posibilitate. In zarva acea mare toti ii cereau carabusului sa-si curete cosurile de fum sa salveze situatia, dar cum pentru el era exclus a-si cheltui chiar si cel mai mic banut toti au decis din saracia lor sa puna ban de la ban si sa-l plateasca pe Cri-Gri sa-i curete cosurile de fum. Zis si facut, au adunat care cum au putut si l-au chemat pe Cri-Gri. Dupa cateva ore de lupta cu fumul si cu cenusa, Gri a reusit sa curete cosurile de fum. Vazand ca lumea asa de saraca i se facu mila si refuza sa ia banii insectelor spunandu-le ca a facut acest serviciu in folosul comunitatii. Si asa toata lumea pleca foarte linistita la musuroaiele lor, la sobele cu povesti. Insa a doua zi foarte de dimineata ... o si mai mare zarva se instalase-n acea colonie...in nebunia evenimentelor intamplate cu o zi inainte carabusul avar de fericire ca nu si-a cheltuit nici un ban a facut stop de inima si a murit lasand in urma toata averea nimanui. Drept ca urmare toata lumea s-a adunat pentru a lamurii ce vor face cu marea suma ce a aramas in urma carabusului. Cantarind faptele lui Gri locuitorii acelei colonii au hotarat ca un o parte din bani sa fie folositi de fratii Gri pentru a pleca la sora lor, iar restul de bani sa fie impartit la toata lumea, ajutor pentru a-si ridica fiecare musuroiul mai sus, cu soba si eventual mai multe cosuri de fum. Si asa fratii Gri au plecat la sora lor, si traiesc fericiti alaturi de ea, unde impreuna si-au infiintat o firma de curatat cosuri de fum pe nume www.hornar.ro.
Salutare la toata lumeaaaa........ sunt asa de fericit de-mi vine sa ma mazgalesc cu tot ce apuc in mana...da, da! vine acea perioada-n care eu sunt artistu'. De ce sunt asa de fericit? pentru ca ,asa cum mi-a fost promis, am primul meu prieten/personaj animat creat de tati pentru mine. E vorba despre Hornarul Cri-Gri. De ce Cri-Gri? Si de ce hornar? Cred in primul rand ca e greier si-mi place cum canta plus ca aduce noroc si-n al doilea rand pentru ca are ceva verdeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee.............. la palarie!
Deci Hornarul Cri-Gri sau mai bine Cri-Gri!:
Era intr-o dupa amiaza mai ploioasa decat celelalte si cum presiunea atmosferica era scazuta, toate fumurile ce ieseau din musuroaie, nu mai serpuiau lin in spre cer, ci se miscau ca un sarpe ametit in toate partile, ba in sus, ba in stanga si dreapata si mai apoi o luau in jos. Aveai impresia ca era o caracatita esuata pe mal adusa de valurile-nspumate. Cam toate musuroaiele aveau putine luminite unde, dupa vremea de afara sunt sigur ca la gura sobei unele furnici-bunicute cu nepoteii pe genunchi le spuneau povesti cu diferite personaje care mai de care mai fantastice. In josul unui deal mai mititel era un musuroi mai retras foarte greu de observat unde, asa cum stiu tot cei din colonia de musuroaie, locuiau doi frati. Unul, si cel mai mare, adica Cri-Mag, era responsabil cu cantaritul bucatelor, iar cel mai mic pe nume Cri-Gri avea ca meserie curatatul cosurilor de fum, adica era hornar. Viata lor era foarte linistita, fiecare cu ceea ce stia sa faca mai bine pentru a-si putea intretine viata si a pune la ciorap, adica sa faca economii, pentru a pleca intr-o alta colonie mai insorita, la sora lor cea mai mare ca plecase sa se marite dupa un greier care, la randul sau se ocupa cu curatatul cosurilor de fum. In fiecare miercuri cand venea posta era singurul moment in care puteai sa-i vezi pe fratii Gri (asa cum ii numea lumea-n sat) cu zambetul pe buze. De multe ori Cri-Mag chiar isi arunca caciulita-n sus de bucurie. Pentru cei doi frati era destul de greu sa-si indeplineasca visul pentru ca perioadele cu vreme mai rece erau destul de rare si foarte scurte, in care locuitorii coloniei de musuroaie foloseau sobele, drept ca prin urmare nu prea aveau ce sa curete, deci banii se strangeau foarte greu. Pana intr-o zi in care mare zarva-n sat cum ca in casa celui mai rau si avar carabus din sat a inceput sa iasa fum pe usa, geamuri, numai prin cosurile de fum nu. Lumea a inceput sa se sperie ca nu cumva musuroiul acelui carabus sa ia foc, si cum batea vantul sa nu se lege un foc in lant cu celelalte musuroaie. Acestea, spre nefericirea insectelor erau destul de saracute, facute fiecare dupa posibilitate. In zarva acea mare toti ii cereau carabusului sa-si curete cosurile de fum sa salveze situatia, dar cum pentru el era exclus a-si cheltui chiar si cel mai mic banut toti au decis din saracia lor sa puna ban de la ban si sa-l plateasca pe Cri-Gri sa-i curete cosurile de fum. Zis si facut, au adunat care cum au putut si l-au chemat pe Cri-Gri. Dupa cateva ore de lupta cu fumul si cu cenusa, Gri a reusit sa curete cosurile de fum. Vazand ca lumea asa de saraca i se facu mila si refuza sa ia banii insectelor spunandu-le ca a facut acest serviciu in folosul comunitatii. Si asa toata lumea pleca foarte linistita la musuroaiele lor, la sobele cu povesti. Insa a doua zi foarte de dimineata ... o si mai mare zarva se instalase-n acea colonie...in nebunia evenimentelor intamplate cu o zi inainte carabusul avar de fericire ca nu si-a cheltuit nici un ban a facut stop de inima si a murit lasand in urma toata averea nimanui. Drept ca urmare toata lumea s-a adunat pentru a lamurii ce vor face cu marea suma ce a aramas in urma carabusului. Cantarind faptele lui Gri locuitorii acelei colonii au hotarat ca un o parte din bani sa fie folositi de fratii Gri pentru a pleca la sora lor, iar restul de bani sa fie impartit la toata lumea, ajutor pentru a-si ridica fiecare musuroiul mai sus, cu soba si eventual mai multe cosuri de fum. Si asa fratii Gri au plecat la sora lor, si traiesc fericiti alaturi de ea, unde impreuna si-au infiintat o firma de curatat cosuri de fum pe nume www.hornar.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu